Văd acest film pentru a doua oară în mai puțin de o lună și senzațiile pe care mi le-a provocat atunci nu numai că nu s-au diminuat, ci au crescut exponențial. Mi se pare, de departe și până în prezent, cel mai bun film al anului.
Două povești de dragoste (spărțire de inimă) se împletesc perfect într-un film delicat, tandru, sensibil și melancolic în care umbra și prezența lui Ingmar Bergman, maturitatea și viziunea sa asupra vieții, impregnează fiecare cadru.
Poate că partea finală poate fi puțin confuză, dar nu compromite asta, pentru mine, aproape o capodopera.