"Dooba Dooba", cel mai nou film horror din 2024, a reușit să ne capteze atenția, și pe a publicului, cu o abordare destul de distinctă. Cu o notă medie de 8.3/10, pelicula promite o experiență intensă, deși nu neapărat pe gustul tuturor. Din punctul nostru de vedere, filmul se prezintă ca o poveste tensionată despre o bonă angajată să supravegheze o tânără tulburată, într-o casă plină de camere de securitate. Ceea ce începe ca o situație obișnuită de babysitting se transformă repede într-o descoperire tulburătoare despre natura deranjantă a fiicei, punând la îndoială dacă este vorba doar de comportament problematic sau de ceva mult mai sinistru. Regia se simte destul de sigură pe ea, creând o atmosferă apăsătoare încă de la primele cadre.
Din ce am putut observa în rândul spectatorilor, părerile converg către un consens, dar și spre o apreciere a laturii sale experimentale. Unii îl descriu ca un "efort solid și, în general, plăcut de gen", recunoscându-i meritele de horror eficient, care își atinge scopul fără prea multe artificii. Alți cinefili, însă, au fost profund impresionați, lăudând "Dooba Dooba" ca o "experiență incomodă, fracturată și deranjantă", care împinge limitele cinematografiei. Asemănările cu un film precum "Skinamarink" sunt menționate, mai ales legat de folosirea subgenului "analog horror" – un semn clar că filmul nu se teme să fie curajos și neconvențional. Nu e de mirare că a câștigat premii la festivaluri.
Deși povestea poate fi uneori mai puțin clară, unii spectatori recunoscând că au uitat premisa în timpul vizionării, acest lucru pare să adune mai degrabă decât să divizeze. Nu e un film de urmărit cu popcorn și așteptări de sărituri clasice; e mai mult despre starea de disconfort pe care o cultivă cu măiestrie. Pacing-ul ar putea fi o provocare pentru publicul obișnuit cu un ritm alert, dar pentru fanii horror-ului atmosferic și experimental, este o adevărată delicatesă. Per ansamblu, "Dooba Dooba" e o recomandare sinceră pentru oricine caută un film de groază care să-i zdruncine, să-l facă să gândească și, poate, să-l bântuie mult timp după ce ecranul se stinge.