Filmul „Dracula” din 2025, în regia lui Luc Besson, se distinge clar de adaptările obișnuite ale legendei. Ceea ce ne-a impresionat de la bun început a fost ambiția de a reimagina povestea nu ca un simplu horror, ci ca o epopee romantică întunecată, cu accente poetice și psihologice. Besson își pune amprenta vizuală distinctivă, creând o atmosferă sumbră, dar absolut superbă, un adevărat festin pentru ochi. Este o abordare care pune în lumină obsesia și dorința eternă, departe de clișeele cu vampiri.
Publicul, însă, pare destul de împărțit în privința reușitei acestei viziuni. Mulți spectatori laudă curajul lui Besson de a oferi un unghi diferit, chiar „o altă perspectivă asupra lui Vlad”, și apreciază modul în care filmul arată. Vizualul, într-adevăr, este un punct forte unanim recunoscut, cu peisaje și costume care fură privirea. Performanța lui Caleb Landry Jones în rolul Contelui e, de asemenea, menționată frecvent ca fiind de neuitat și magnetică. Totuși, în timp ce unii au văzut o „reinventare îndrăzneață și hipnotică”, alții l-au găsit „foarte inegal”. Unii critici mai puțin indulgenți au simțit că povestea romantică este forțată, iar filmul, în ansamblu, „mai degrabă un fanfic”, deși frumos ambalat. S-au adus critici și privind dialogurile, descrise ca fiind „o combinație teribilă de încercări eșuate de a fi profund”.
Cu un rating mediu de 6.3/10, „Dracula” (2025) pare să fie un film care polarizează. Nu e o capodoperă unanim acceptată, dar nici un eșec total. Este un film pe care îl recomandăm celor curioși să vadă o abordare nonconformistă a mitului Dracula, gata să accepte un ritm poate prea lent pe alocuri și un ton care se balansează între grandios și, ocazional, stângaci. Dacă ești un fan al esteticii vizuale a lui Luc Besson și ești deschis unei povești dark fantasy cu multă dragoste, nu ar trebui să-l ratezi. Altfel, s-ar putea să te trezești întrebându-te „De ce?? Dar de ce????”.