Filmul "Islands" din 2025, deși etichetat în genurile crimă, dramă și thriller, se simte mai degrabă ca o dramă psihologică introspectivă. Ce ne-a frapat este atmosfera sa hipnotică, dar adesea melancolică, ce portretizează un personaj prins într-o existență la limită. Regizorul Jan-Ole Gerster pare să mizeze pe o analiză subtilă a unei crize personale, mai degrabă decât pe tensiuni specifice unui thriller, o decizie care, credem noi, contribuie la identitatea sa distinctă. E genul de film care te invită să te așezi și să observi, nu să ghicești următoarea mișcare.
Și publicul pare să fi recepționat în mare măsură această intenție, chiar dacă ratingul mediu de 5.9/10 indică o anumită diviziune. Mulți spectatori laudă capacitatea filmului de a crea o tensiune subiacentă, aproape "noir-like," sub aparența unei vieți idilice pe o insulă. Unii apreciază ambiguitatea poveștii și portretizarea sinceră a unui bărbat în derivă, interpretat cu multă nuanță de Sam Riley. Există o recunoaștere a modului delicat în care "Islands" abordează teme precum sensul vieții, manipularea și chiar paternitatea, lăsând loc de interpretări.
Totuși, "Islands" nu e un film pentru oricine. Unii spectatori au găsit ritmul lent și repetitiv, iar lipsa unei rezoluții clare, cu un final deschis, i-a lăsat confuzi. Criticile se referă și la percepția că ar fi un film "burghez" despre problemele clasice ale oamenilor din clasa de mijloc, ce nu aduce nimic nou, unii considerându-l plictisitor. Adevărul e că, dacă aștepți un thriller clasic plin de acțiune și intrigi, s-ar putea să fii dezamăgit. Filmul cere răbdare și deschidere pentru o narativă mai introspectivă, unde conflictul e mai mult intern decât extern.
În concluzie, "Islands" este un film care polarizează. Pe de o parte, e apreciat pentru studiul său de caracter profund și pentru atmosfera apăsătoare, chiar dacă sub soare. Pe de altă parte, este criticat pentru lipsa de dinamism și pentru finalul său deschis, ce lasă multe întrebări. Îl recomandăm celor care caută o dramă psihologică meditativă, cu accente melancolice și un ritm calm, dar avertizăm că așteptările de thriller ar trebui lăsate la ușă.