„Jimpa” (2025), o dramă de familie prezentată la festivaluri precum Sundance, ne atrage atenția cu o poveste ce se dorește a fi un portret amplu al unei familii queer. Ambiția regizoarei Sophie Hyde de a aborda teme diverse – de la criza SIDA și identitatea trans, la parentajul gay și relațiile non-monogame – e evidentă. Pe hârtie, conceptul sună captivant și necesar, o ocazie de a arunca o privire sinceră asupra complexității iubirii și legăturilor de familie în comunitatea LGBTQ+. Încă de la început, ne-am așteptat la o analiză profundă.
Totuși, publicul pare împărțit, iar nota medie de 7.0/10 reflectă această divergență. Unii spectatori au simțit că filmul, deși bine intenționat, a fost „prea reținut” sau „evaziv” în abordarea anumitor tensiuni. Câteva voci susțin că „Jimpa” se chinuie sub propria ambiție, încercând să cuprindă prea multe subiecte fără a le acorda profunzimea emoțională meritată. Au fost menționate conflicte familiale aduse în discuție, dar lăsate nerezolvate, frustrând o parte din public care căuta o narațiune mai punctuală și cu rezolvări clare.
Pe de altă parte, o parte semnificativă a publicului a fost profund mișcată de peliculă, descriind-o drept „absolut superbă” și „nuanțată”. Acești spectatori au apreciat felul în care filmul arată relațiile complexe, conceptul de „familie aleasă” și procesul de a te descoperi pe tine însuți. Unii chiar au considerat că tocmai lipsa rezoluțiilor clare și narațiunea dezordonată, dar coerentă, îi conferă un realism aparte, asemănător vieții. Un personaj non-binar a fost, de asemenea, lăudat pentru modul său interesant și bine construit.
Așadar, „Jimpa” este un film care, în mod clar, nu e pentru toată lumea. În timp ce noi am văzut o tentativă lăudabilă de a aduce pe ecran povești esențiale, mulți spectatori au simțit că execuția a fost uneori stângace, cu un scenariu ce nu onorează întotdeauna greutatea temelor sale. Cu toate astea, cei care rezonează cu abordarea sa mai lentă și mai puțin directă vor găsi în „Jimpa” o experiență cinematografică sinceră și emoționantă. Recomandăm acest film celor ce apreciază dramele de caracter, cu o abordare non-convențională, dispuși să accepte un film ce reflectă mai degrabă complexitatea vieții decât o poveste cu un final clar. E o experiență care te pune pe gânduri, chiar dacă nu îți oferă toate răspunsurile.