...
Regia

Paul Schrader

Scenaristi

Paul Schrader

William Tell este un fost interogator militar care trăiește sub radar ca un jucător de noroc cu mize mici. Când întâlnește un tânăr care vrea să se răzbune împotriva unui inamic comun, îl duce pe circuitul cazinoului pentru a-l pune pe o nouă cale.

William Tell (Oscar Isaac) este un fost militar cu o problemă cu jocurile de noroc. Tell este interesat doar de cărți de joc. Existența lui spartană în cazinou este întreruptă când drumul lui îl întâlnește pe Cirk, un tânăr care caută ajutor pentru a-și duce la îndeplinire planul de a se răzbuna pe un colonel militar, care este și un vechi dușman al lui Tell. Linda, Tell îl conduce pe Cirk într-o călătorie. de la cazinou la cazinou până când rarul trio se concentrează pe câștigarea World Series of poker din Las Vegas. Dar să-l țină pe Cirk pe drumul cel bun se dovedește imposibil, împingându-l pe Tell în întunericul trecutului său.

Mut și solitar, William Tell, un fost soldat devenit jucător de poker, călătorește prin cazinouri, fugind de un trecut care îl bântuie. Apoi se încrucișează cu Cirk, un tânăr instabil obsedat de ideea de a se răzbuna pe un ofițer de rang înalt cu care Tell a avut odată probleme. În timp ce se pregătește pentru un turneu decisiv, Tell îl ia pe Cirk sub aripa lui, hotărât să-l îndepărteze de căile violenței pe care le cunoștea cândva prea bine...

Recenzii The Card Counter 2021

Gsus1971

A priori, nu aveam de gând să văd acest film.
Nici regizorul (în fața lui de idem), nici protagonistul, nici sinopsisul nu m-au sunat din start. Cu toate acestea, după ce am citit câteva recenzii (toate grozave, totul este spus), am ajuns să cedez. Și adevărul, și chiar cu riscul de a fi lapidat în piața orașului pentru blasfemie, trebuie să spun că aproape că regret că am făcut-o.
Aproape, pentru că nu spun că nu a fost filmat cu solvabilitate totală sau că mă deranjează „tempo-ul” și fotografia grozavă a filmului. Absolut. Nimic de reproșat în acest sens.
Totuși, filmul nu mi se pare deloc „esențial” sau remarcabil dintr-o serie de motive pe care le detaliez mai jos:

-Nu sunt atras de acea primă parte direct legată de joc și care practic constituie o scuză pentru a ne ține distrați jumătate până când apare răsturnarea intrigii. Contorul de carduri ar fi putut fi în orice altă profesie și n-ar conta câtuși de puțin. Deci de ce acest titlu?

-Scenariul nu ne oferă multe surprize odată ce se produce această tură. Dacă pariezi pe cum se va termina filmul, cu siguranță vei avea dreptate. Și, de asemenea, pentru a spune povestea, folosește în orice moment unele dintre cele mai văzute clișee (jucătorul distrus de vinovăție, tânărul incapabil să-și concentreze viața dincolo de căutarea de răzbunare și bineînțeles relația amoroasă, care pe de altă parte. deoparte, am destule).

-Nu cred deloc modul în care după ce încrucișează patru cuvinte, personajul principal este nevoit să-și schimbe modul de viață și decide să „adopte” și să aibă grijă de puști.

-Nu-mi place interpretarea absolut „conținută” a protagonistului, care se limitează în 90 la sută din filmare la a se arăta total nedesfiat, rece și încrezător în sine (nechinuit și vinovat, așa cum pare să fie personajul). Și, deși este în regulă, da, are și o explozie emoțională ocazională și de aceea știm că încă mai este în viață și respiră, adevărul este că nu văd performanța impresionantă pe care parcă a văzut-o toată lumea (nu spun că nu nici nu te conformezi, ochi. Dar până atunci).
Văzând ce s-a văzut, adevărul este că cred că l-ar fi putut înlocui pe Ryan Gosling în Drive sau în Blade Runner 2049 cu solvabilitate totală. Și cu siguranță nimeni nu ar fi observat. O las acolo.


În afară de toate acestea, bineînțeles că filmul se vede și se conformează, dorind să abordeze și un subiect (acela al torturilor efectuate de armata americană) despre care de obicei nu se vorbește prea mult în cinematografia de la Hollywood, iar acest lucru este de apreciat.
Pe de altă parte, am senzația că povestea despre căutarea răzbunării, mântuirii și iertării pe care ne-o prezintă El Contador de Cartas, este ceva ce am văzut deja de multe alte ori și în unele cazuri, într-un mod mai inteligent. și mai presus de toate mai puțin previzibile.


Salutari

..PICARD..

Prenume ilustre (Schrader, Scorsese, Dafoe) în prezentarea unei idei aplaudabile despre activitatea jucătorilor de la contor de cărți 🃏 în cazinouri 🎰 și altele asemenea, deși de indiferență dovedită față de publicul larg. Un exercițiu cachazudo maiestuos și întunecat de Paul Schrader care nu m-a mulțumit nici în rezoluția sa inițială, nici în punctul culminant previzibil.

Departe de alte titluri cu o temă asemănătoare - „Oceanele” lui Soderbergh, de exemplu-, celuloidul mi s-a părut, -spre deosebire de cel deja batjocorit de mine, critică „inteligeră” și ofițioasă „înțeleaptă”-, pretențios și UITUT. .1️⃣/5. ..PICARD.. .

BeniDolç Villaescusa

Película usa del 2021, de una duración de 112 minutos, con una valoración de 5/10, bajo dirección y guión de Paul Schrader. Drama triller.

William Tell (Oscar Isaac) es un contador de cartas metódico y calculador: después de varios años de haber estado en prisión, dedica su vida entera a sobrevivir de apuestas pequeñas en el casino. Un día, La Linda (Tiffany Haddish), una reclutadora de jugadores de póker, se acerca a él y le ofrece un trato que los puede hacer ganar mucho dinero. En un inicio él la rechaza, pero la llegada de un joven sin padre llamado Cirk (Tye Sheridan) revive viejas heridas y lo llevan a aceptar el acuerdo en busca de enmendar su pasado.

Su director puede llegar a desesperar a los más impacientes: la información se revela lentamente, como un juego muy largo que mantiene al espectador adivinando hacia dónde irá la historia. Desde su escenografía hasta su banda sonora, éste es un trabajo de extrema mesura de inicio a fin, lo cual puede hacer que el clímax se sienta poco satisfactorio, sobre todo si se tiene en cuenta la tensión acumulada hasta ese momento.
El largometraje dista mucho de ser el un buen trabajo; sin embargo, sigue siendo un estudio interesante sobre la moralidad humana, lleno de misterio, tensión y preguntas difíciles de responder.

La gran tragedia de las películas de es la imposibilidad de sus personajes de enfrentarse, como individuos, a un gran sistema corrupto y podrido.
La vida no se moldea, como la narrativa, en términos de compraventa de impacto emocional, ni se dibuja en una clara línea hacia alguna parte. Por ello, si alguna historia llega a entreverse en la rutina de William Tell, esa es la del propio pasar de los días, que no es más que un camino cosido a base de retazos de tiempo muerto, espera tras espera.

La película como su protagonista, quiere nadar en un estricto aquí y ahora, que en el fondo no hacen más que negarse a sí mismos. Tell transita por entre casinos y contempla con cautela puertas que ante él podrían abrirse; calcula barajas, porcentajes. Sin embargo, su historia no guarda forma de caída, ni siquiera de vacua persecución de la gloria. Puro cerebro, personaje y película se mantienen alejades: caminan entremedio, entre las breves pausas y los murmullos incomprensibles que configuran el corazón de una partida de póker. Son deslugares, anticaracteres. A Bresson le apasionaba el alma humana, si bien despreciaba la psicología.

Sin embargo, con pudor, el reverendo del póker va a cubrir todos los muebles de las habitaciones que ocupe, motel tras motel, con unas sábanas blancas. Extraña liturgia para el desnudo sentimental: solo con los muebles tapados, podrá empezar a anotar aquello que remueve sus entrañas en un cuaderno. Pero sobre el papel, su letra perfectamente cursiva resulta fría, intraspasable… Opaca, orquestada con la habilidad propia de un profesional, también la voz de Oscar Isaac es fundamentalmente inhumana:
Para un cineasta calvinista como Schrader, lo individual es pura anécdota.

Por encima de rasgos y caracteres, por encima de todos nosotres, en la pantalla rige una sola verdad: la imagen. «Raramente cambio los ángulos de cámara. Una persona no es la misma si la vemos desde un ángulo totalmente diferente», concluye Bresson. Son palabras mayores: la vida se muestra de forma radicalmente diferente según un simple tiro de cámara, por lo que solamente encuadrando la realidad de la forma más limpia posible, solo entonces, esta podrá desvelar algo de lo más hondo sus entrañas. Contra el privilegio del plano perfecto (el one perfect shot), incluso en escenarios tan dados al espectáculo de luz y color como son el entramado de casinos norteamericanos, Schrader opta por construir el mundo de las mesas de póker desde el ascetismo estético más absoluto. Una sola luz ilumina todas las cartas, las fichas y las manos, que se intercambian con una fluidez algo desapegada. Por el contrario, las secuencias del infierno carcelario fueron filmadas muy de cerca, en ángulos inquietantes y lentes anamórficas. Cuerpos de víctimas y verdugos empiezan entonces a deformarse, por acción de los objetivos de ojo de pez, y nos gustaría creer que aquello fue solo una pesadilla. Pero quizás todo lo que tras la imagen había que descubrir era que, en efecto, Dios habla bajito y el Diablo filma en ojo de pez.

The Card Counter 2021 Online Subtitrat

Vezi gratis filmul The Card Counter 2021 Online Subtitrat

c