The Lost Daughter (sau The Dark Daughter)
Film din SUA din 2021, cu o durată de 121 de minute, cu nota 5/10, sub regia și scenariul Maggie Gyllenhaa, primul film după o carieră prolifică de actriță, cu un buget de 35 de milioane, într-o adaptare după romanul omonim al Elenei Ferrante din 2006.
Filmul prezintă interpretarile Oliviei Colman (Leda), Jessie Buckley (Leda), Dakota Johnson (Fata), Peter Sarsgaard (Hardy), Oliver Jackson -Cohen (Tony), Paul Mescal (Will), Ed Harris (Lyle) intră ca nominalizați la premiile Oscar 2022 pentru cea mai bună actriță cu Colman, actriță în rol secundar cu Buckley.
Probabil, unul dintre cele mai valoroase aspecte ale acestui film este abordarea pe care o dezvoltă asupra maternității ca fir comun. Departe de o privire romantizată, narațiunea pune în tensiune datoria și dorința; Se situeaza in punctul de vedere al unei femei care incearca sa-si duca la indeplinire maternitatea, si in acelasi timp dezvoltarea personala, lucru care ar duce la disconfort.
O filmare mai mult decât actuală rezultă în câteva puncte transgresive, în care noţiunea de instinct matern este pusă sub semnul întrebării, precum şi moralitatea din jurul dăruirii unei femei familiei sale este relativizată. În orice caz, interesant și bogat la personajul Ledei este că contradicțiile generate de alegerile ei trăiesc în ea însăși, iar aproape de 50 de ani, revine în trecutul ei cu puține certitudini, deși cu vinovăție și regrete.
O femeie aflată în mijlocul vieții care se află singură, la apogeul profesiei și bucurându-se de plajele grecești, dar care ascunde clar un secret din trecutul ei care a făcut-o o persoană taciturnă.
Narațiunea ne aduce și ne duce din prezent în trecutul Ledei, îi cunoaștem situația actuală care se desfășoară într-o singurătate puternică și ne apropiem de vremuri mai devreme din viața ei în care era capul unei familii tipice. Declanșatorul acestei revizuiri a vieții ei va fi o tânără mamă cu fiica ei care se află în vacanță pe aceeași plajă cu ea și pentru care dezvoltă un fel de obsesie.
Oboseala protagonistei se intensifică odată cu prim-planurile, pe care Jessie Buckley (actrița însărcinată cu interpretarea Ledei în tinerețe) nu numai că le suportă, dar le onorează în orice moment. Trupul unei femei traversate de maternitate este prezentat ca o incintă; un labirint de regrete, temeri și o datorie foarte marcată de a fi. Unul dintre cele mai șocante puncte ale filmului este acela de a vedea lipsa de afecțiune și dulceață a acestei mame față de fiicele ei, arătată fără nicio judecată: acolo rezidă originalitatea și feminismul poveștii.
Ed un film frumos din punct de vedere estetic. Cu o fotografie delicioasă, la care ajută decorul minunat al cistei grecești, devine un deliciu vizual care se prezintă cu un fel de calm traversat de tensiune permanentă. Maggie Gyllenhaal își începe cariera de regizor cu măiestrie, deschizând drumul femeilor și poveștilor lor la Hollywood, prezentând în același timp o temă care cu greu lasă spectatorul indiferent. Este nevoie de mult curaj pentru a prezenta o mamă care nu se simte ca o mamă din moralitate; o femeie care își alege individualitatea în detrimentul familiei.
Poate că scenariului îi lipsește perspectiva sensibilității materne generată de un personaj interiorizat în frustrarea lui, pentru că limitează a fi interesant și îi este greu să capteze privitorul.