„White Man Walking” din 2025 e un documentar care, sincer, te pune un pic pe gânduri de la bun început. Ceea ce iese în evidență e abordarea sa neconvențională asupra ideii de protest. Nu e vorba de o demonstrație de masă, ci de un individ, un bărbat alb, care alege să „meargă”, să manifeste singur, o formă de exprimare ce pare la prima vedere cam... bizară, chiar egocentrică. Noi am găsit că filmul, deși poate lăsa impresia de narcisism, reușește totuși să pună întrebări pertinente despre activismul contemporan și despre rolul individului în mișcările sociale. Regia pare să-l urmărească pe acest personaj cu o curiozitate rece, fără să-l judece explicit, ceea ce lasă loc spectatorului să-și formeze propria opinie.
Publicul, cel puțin din câte putem vedea până acum, pare să aibă o reacție destul de nuanțată. Un spectator, care a acordat filmului o notă de 7 din 10, a remarcat destul de direct că protagonistul este „auto-absorbit, dar totuși îngrijorător”. A subliniat o diferență cheie: în timp ce marșurile tradiționale pentru drepturile civile demonstrează o putere colectivă, demersul solitar din „White Man Walking” ridică semne de întrebare. E oare la fel de eficient sau e doar o expresie personală? Și noi am simțit că, deși filmul ne provoacă să reflectăm, e greu să te atașezi de un personaj ale cărui motivații par uneori... ciudate sau, așa cum s-a spus, prea centrate pe el însuși. E un punct de vedere pe care îl împărtășim.
Până la urmă, „White Man Walking” pare să fie genul de documentar care, indiferent dacă-ți place sau nu, nu te lasă indiferent. Media de 7/10, cel puțin la această etapă, sugerează că filmul nu e un hit unanim, dar nici un eșec. Mai degrabă, e un film polarizant, care îți cere să te gândești, nu doar să privești. Atât noi, cât și spectatorii, am apreciat că filmul îndeamnă la dezbatere despre activism, ego și impactul real al acțiunilor individuale. Dacă ești curios să vezi o perspectivă atipică asupra protestului și ești deschis să te confrunți cu un personaj, hai să-i zicem, „controversat”, atunci merită să-i dai o șansă. Nu te aștepta la o odă adusă eroismului, ci la o privire introspectivă, uneori inconfortabilă. E un film care nu-ți oferă răspunsuri, ci te obligă să ți le cauți singur.